Mercur, cea mai apropiată planetă de Soare şi cea mai mică din sistemul nostru solar, a primit rolul de a reprezenta, în astrologie, intelectul şi capacităţile de comunicare. Persoanele „mercuriene”, având pe Mercur bine plasat în zodie şi cu aspecte favorabile, sunt aidoma metalului care poartă acelaşi nume: rapide în vorbire, mişcări, idei; adaptabile şi schimbătoare; versatile şi abile. Ele sunt sensibile şi receptive la alte persoane, cu o mare dorinţă de cunoaştere. Creierul uman este segmentul de materie cu gradul cel mai mare de complexitate din tot universul, iar Mercur guvernează influxurile nervoase specifice scoarţei cerebrale, partea superficială a creierului (în jur de 3,5 mm), şi anume percepţia prin cele cinci simţuri, raţionamentele logice, limbajul, comenzile de impuls motor şi gândirea conştientă.
Mercur într-un semn zodiacal sau altul oferă mai puţine indicii despre inteligenţă sau despre uşurinţa exprimării, el arătând mai degrabă moduri diferite de funcţionare a minţii conştiente şi moduri diferite de exprimare a acesteia. Astfel că o persoană cu Mercur în Fecioară, domiciliul lui, nu este mai inteligentă decât una care are Mercur în Peşti, deşi aici el este în exil. Cu Mercur în Peşti s-au născut gânditori şi oameni de ştiinţă străluciţi şi, fără imaginaţia lor creatoare, omenirea ar fi fost astăzi privată de multe concepte şi descoperiri importante. Iată câţiva dintre cei care au avut pe Mercur în Peşti: Edgar Cayce, Victor Hugo, Rudolf Steiner, Galileo Galilei, Graham Bell.
Despre Pluton au existat temeri nefondate că nu ar mai avea impact astrologic atunci când astronomii au retrogradat-o, în anul 2006, în categoria planetelor pitice şi au scos-o efectiv din enumerările privind componenţa sistemului solar. Nici Soarele, care este o stea, şi nici Luna, care este satelitul natural al Pământului, nu sunt planete, şi totuşi ele sunt active pe planul terestru, influenţând oamenii şi mediul în care trăiesc. Pluton este, pitică sau nu, un corp ceresc situat în sistemul nostru solar, un fel de „ultimă frontieră” până la care a putut ajunge cunoaşterea omenirii. De fapt, ca să fiu mai precisă, el nu mai este ultimul corp ceresc cunoscut din sistemul solar, căci în 2002, a fost descoperit Quaoar, botezat după o entitate a indienilor amerindieni, care semnifică, în cultura lor, Forţa Creatoare universală. Efectele acestei noi planete vor fi percepute de generaţiile care vor trăi în acest secol şi următoarele, iar astrologii acelor vremuri vor avea destul de studiat. Nu pot însă să nu remarc faptul că după Pluton, cel care semnifică moartea şi distrugerea, vine „forţa” care creează din nimic sau aproape nimic, o lume, un univers, speranţa că viaţa renaşte întotdeauna.
Într-o hartă natală, aspectele lui Mercur cu Pluton reunesc capacitatea minţii cu forţa de transformare extremă. S-a emis de către astrologi un concept al planetelor octave superioare, care ar reprezenta forme evoluate ale energiei unor planete inferioare, mai puţin „evoluate spiritual”. Astfel, se consideră că Uranus reprezintă forma vibraţională superioară a lui Mercur, Neptun a lui Venus şi Pluton a lui Marte. Deoarece Pluton reprezintă variaţia extemă a tuturor energiilor elementare, personal consider că Pluton poate întruchipa octava superioară a tuturor planetelor inferioare, respectiv a lui Mercur, Venus şi Marte. Pluton poate reprezenta accesarea minţii inconştiente (Mercur – mintea conştientă), a sentimentelor şi trăirilor cele mai profunde (Venus – sentimente, iubire fizică) şi a energiilor cele mai oculte şi misterioase (Marte – energia fizică, vitalitatea). Pluton ar putea fi asociat cu epifiza sau glanda pineală, aflată în interiorul creierului şi având o greutate de numai 0,2 grame. Este o glandă mică, dar cu un rol extraordinar de important, tot aşa cum „pitica” Pluton are un rol esenţial în stabilirea capacităţii de evoluţie a omului într-un spaţiu determinat de sistemul solar în care trăieşte. Pentru că ea percepe lumina ca şi ochiul fizic şi guvernează ciclul zi-noapte, este evident că această glandă minusculă este, de fapt, ceea ce ocultiştii, tarologii, clarvăzătorii numesc „al treilea ochi”.
În percepţia mea intuitivă, asociez expansiunea umanităţii reflectată în astrologie cu cea a individului, de la concepţie şi până la moarte. Iniţial are o legătură strânsă şi exclusiv maternă (Luna); apoi vine în contact cu membrii apropiaţi şi cu rudele sale (Mercur); la pubertate începe să simtă primii fiori ai dragostei (Venus); apoi ajunge o entitate de sine stătătoare, căci se desăvârşeşte pe sine ca individualitate unică (Soarele) şi activă (Marte); se integrează social şi începe să se conecteze cu universul (Jupiter); cunoaşte limitările sale (Saturn); se revoltă şi învaţă ce înseamnă schimbarea (Uranus); se desăvâşeşte spiritual (Neptun); ajunge la finalul călătoriei sale în această lume şi dispare pentru a începe un nou ciclu (Pluton).
Aspectele Mercur/Pluton sunt aspecte prin care cu ajutorul minţii se poate obţine putere, în bine sau în rău, potrivit naturii lor. Cele mai puternice aspecte sunt conjuncţiile şi au o natură ambivalentă, putând fi atât un dar, căci oferă o putere de pătrundere neobişnuită, cât şi un chin, atunci când vorbim de cea mai scormonitoare minte posibilă. Printre cei care au aspecte Mercur-Pluton puternice, îi regăsim pe detectivi, anchetatori, cercetători, oratori cu putere de convingere şi manipulare, pe psihopaţi, paranoici şi cu tulburări mentale. Sunt oamenii care pot ajunge la miezul unei probleme şi care pot descoperi cu uşurinţă secretele şi punctele vulnerabile ale celorlalţi. Dacă Mercur este săgeata, Pluton poate fi vârful ei, cel care îi conferă putere de a pătrunde, şi această „armă mentală” poate fi folosită pentru vindecare sau pentru distrugere. Aspectele Mercur-Pluton sunt prezente şi în hărţile astrale ale spionilor, ocultiştilor, şamanilor, magicienilor, căci sunt cele mai bune aspecte pentru mister, magie şi vrăjitorie.
Agatha Christie, „regina” romanelor poliţiste, cel mai bine vândut scriitor al tuturor timpurilor, aproape la egalitate cu clasicul William Shakespeare, are un minunat trigon în semne de Aer între Mercur în Balanţă şi Pluton în Gemeni. Ea a creat celebrul personaj Hercule Poirot, un tip pedant, cu o logică infailibilă şi care se baza pe detalii şi pe abilitatea de a-i face pe oameni să vorbească (sau să se dea de gol), pentru a rezolva cazuri foarte dificile.
Georges Simenon a fost un scriitor belgian prolific, căci a scris aproape 200 de romane în care un loc central îl ocupă comisarul Maigret, un temperament calm şi enigmatic. El are un sesquicareu (135 gr.) Mercur/Pluton, tot în semne de Aer (Vărsător-Gemeni).
Arthur Conan Doyle, romancierul britanic care l-a creat pe primul detectiv ce apare într-o serie de romane poliţiste, pe renumitul Sherlock Holmes, are o conjuncţie puternică Mercur/Pluton în Taur şi în casa a XII-a, a secretelor şi a subconştientului.
Ian Fleming, ofiţer în cadrul Serviciului de Spionaj al Marinei Regale Britanice şi creatorul superspionului James Bond, are o conjuncţie Mercur/Pluton în Gemeni şi în casa a V-a, a creativităţii.
Arthur Edward Waite, primul ocultist modern care a efectuat un studiu sistematic asupra tarotului, fiind şi creatorul celui mai răspândit set de cărţi de tarot, are o inconjuncţie între Mercur retrograd în Balanţă şi Pluton retrograd în Taur.
Aleister Crowley, magician, ocultist, tarolog, profet modern şi creator al unei noi religii provenite din adoptarea unor concepte ale culturii egiptene, are o opoziţie între Mercur în Scorpion şi Pluton în Taur. Atât el, cât şi Arthur Waite au fost membri ai unor societăţi secrete.